Pentru a putea prezenta factorii ce determina fericirea, Russell porneste de la cauzele nefericirii despre care afirma ca tin in mare parte de sistemul social. Competitia si importanta mult prea marea acordata succesului, invidia, incapacitatea de a savura momentele de tihna, mania persecutiei si teama de opinia publica sunt doar cateva dintre acestea.Pentru a putea prezenta factorii ce determina fericirea, Russell porneste de la cauzele nefericirii despre care afirma ca tin in mare parte de sistemul social. Competitia si importanta mult prea marea acordata succesului, invidia, incapacitatea de a savura momentele de tihna, mania persecutiei si teama de opinia publica sunt doar cateva dintre acestea.
In ceea ce priveste fericirea, acesta spune ca este generata de lucruri atat de simple, incat oamenilor sofisticati le este greu sa isi dea seama ce le lipseste pentru a fi fericiti. Cei care au descoperit “secretul”, au ca semn distinctiv pofta de viata si bucuria de a trai.
Munca, mai ales in cazul in care este vazuta ca avand un scop, conduce la fericire. O persoana ce reuseste sa isi priveasca viata ca un intreg si sa aiba o continuitate a scopului, poate avea parte de fericire pe termen lung.
Multitudinea de interese, atasamentul fata de o cauza, admiratia, cooperarea, interesul simpatetic fata de alte persoane si familia, sunt de asemenea surse ale fericirii.
Un om fericit este constient ca fericirea sa se afla în propriile maini.
Acesta traieste exprimandu-si deschis sentimentele, are interese cat mai largi si simte ca viata merita traita. Nu se ingrijoreaza gandindu-se ca intr-o buna zi va muri pentru ca este legat de fluxul vietii, fiind un observator permanent al spectacolului universului si al bucuriilor pe care acesta i le pune la dispozitie.