„Pamukkale” se traduce prin „castel de bumbac”, o denumire care cel putin vizual i se potriveşte de minune. Un peisaj fantastic, cu un relief spectaculos – consecinţa a numeroase mişcări tectonice – Pamukkale nu este numai o minune a naturii, ci şi un loc încărcat de istorie, chiar pe acest platou existând odată oraşul Hierapolis.
Pamukkale este cu siguranță unul dintre locurile cele mai frumoase din lume, deși foarte puțini știu despre ce este vorba. Situat în Turcia, în regiunea Denizli, Pamukkale este locul unde pot fi admirate mai multe bazine naturale de apă termală. Dar lucrurile nu sunt atât de simple: de fapt este o uriașă stâncă de calcar în care apele termale au format bazine, cascade și chiar stalactite. Toate sunt atât de albe încât pare să fie gheață.
Un element: Apa
Totul este un fenomen natural. Apa termală de la Pamukkale este foarte bogată în carbonat de calciu. Odată ce apa termală iese la suprafață, carbonatul de calciu devine tot mai solid și formează astfel celebrele terase albe. Apa își croiește drumul prin calcar și se desparte în mai multe brațe. În cele din urmă se formează câteva bazine principale. Odată ce aceste bazine sunt pline, apa începe să se reverse în afara lor, formând alte bazine adiacente mai mici.
Atunci când izvorăște, apa este extrem de fierbinte; atât de fierbinte încât nu poate fi atinsă. Pe măsură ce apele termale își croiesc drum către bazinele inferioare, temperatura lor scade până la temperatura de 33 grade Celsius. Din acest motiv, turiștii se pot bălăci în aceste bazine naturale aproximativ 6 luni pe an, indiferent de temperatura de afară.
Tot acest peisaj fantastic format din ziduri, înalțimi, terase și cascade se întinde pe o distanţă de 2,5 kilometri lungime, având o lăţime de jumătate de kilometru. Ȋn funcţie de intensitatea luminii şi de perioada zilei în care sunt privite, cascadele își pot schimba culorile (alb, albastru, verde sau chiar trandafiriu).
Oraşul Antic Hierapolis
Hierapolis a fost un oraş antic întemeiat de regele Eumene al II-lea din Pergamon, după anul 190 i.e.n., pentru a rivaliza cu Laodicea. Ȋn anul 60 e.n. oraşul Hierapolis a fost distrus de un cutremur, o aşezare nouă fiind construită la sud de acesta.
Mai spre est, ruinele Băilor Romane din Hierapolis sunt acum muzeu ce prezintă artefactele descoperite în zonă. Băile au fost construite în primul secol e.n., după ce oraşul a fost distrus de cutremur.
Strada cu Colonade are lățimea de 3,5 m și merge paralel cu terasele din travertin, pe o distanţă de aproximativ 1,2 km. Strada trece de o biserică bizantină şi de locul în care a fost Agora.
Martiriul Sfântului Filip se afla pe o pantă la 500 m de teatru, construit pe locul martiriului Sfântului Apostol și a copiilor săi. Biserica datează din secolul al V-lea.
Necropola se află dincolo de porţile de sud şi de nord ale oraşului. Necropola romană din Hierapolis este una dintre cele mai bine conservate din Anatolia. Cimitirul se întinde pe o distantă de peste 1,5 km şi conţine 1.200 de morminte, printre care sarcofage romane, camere funerare, temple și movile datând de la începutul epocii creştine.
Sub Templul lui Apollo se afla o grotă – Plutonium – care reprezintă o sursă de gaz otrăvitor, probabil dioxid de carbon. Preoţii din templu sacrificau animale expunându-le la emanaţiile de gaz, însa oamenii nu erau afectaţi, având nivelul căilor respiratorii mai ridicat. Deşi mai sunt emanaţii de gaz, peştera nu mai există azi, iar din templu au mai rămas doar câteva ruine.
Amfiteatrul se află la 300 m în spatele izvoarelor termale Pamukkale şi şi-a păstrat destul de bine fațada lungă de 100 m. Teatrul roman a fost construit la jumătatea secolului al II-lea de către Hadrian şi adaptat în secolul III, de Septimius Severus.
Piscina Cleopatrei
Legenda spune că însăși Cleopatra venea aici pentru ca, stând în această apă, să își păstreze pielea tânără. De fapt, piscina cu apă termală, a cărei temperatură este constană – 37° C – a fost numită “Piscina Cleopatrei” de către Marc Antoniu în onoarea reginei care s-a îmbăiat o dată aici și a poruncit mai apoi ca aceste ape să-i fie aduse tocmai la Roma. Oamenii locului afirmă cu tărie că o femeie care înoată cel puțin o dată în piscina antică va întineri cu zece ani căci apele acestea sunt la fel de benefice pentru ten precum băile în lapte pe care Cleopatra obișnuia să le facă. Apele care izvorăsc de aici au într-adevăr puteri tămăduitoare pentru că s-a dovedit că vindecă hipertensiunea arterială, bolile de inimă, de ochi, de piele și reumatismul.
Pe drum
Există două drumuri ce duc pe spectaculosul platou de unde se vede întreaga panoramă a oraşului: intrarea nordică, traseu lung de aproximativ 3 km ce se parcurge cu maşina şi cea sudică, un traseu mult mai scurt şi mai spectaculos, ce trebuie parcurs cu picioarele goale pe povârnișul de travertin (rocă de calcar).
La intrarea sudică, permanent sunt zeci de autocare pline cu turişti de toate naţionalităţile, turişti pe care îi veţi regăsi forfotind într-un continuu pe cascada de travertin, care constituie principala atracţie.
Dacă alegeţi să parcurgeţi acest traseu la orele amiezii, soarele reflectat de stâncile albe şi golaşe este orbitor, aşa că trebuie să vă luaţi neapărat ochelari de soare, pălărie sau şapcă şi o cremă cu factor ridicat de protecţie solară; și obligatoriu costum de baie pentru a profita de apa turcoaz din bazine.
Ȋn zonă există magazine cu suveniruri şi cafenele, terase cu de toate, dar preţurile sunt piperate.
Fie că alegeţi să vă relaxati la apele termale sau să vizitaţi împrejurimile istorice ale oraşului, vacanţa petrecută aici va fi una de neuitat. Pamukkale nu numai că are un aspect magic şi plin de mister, dar este unicul loc din lume ce dispune de acest aspect impresionant.