Greșelile fac parte nu numai din viața de zi cu zi, ci din natura ființelor noastre ca făpturi umane. Niciunii nu suntem ”fără de păcat”. Important este cum ne raportăm la aceste greșeli, cum le gestionăm, cum ne afectează viața familială și profesională.
Cunoaștem poezia cu ”fiecare greșeală e o oportunitate să creștem”. Însă societatea, contextul cultural sau social nu e întotdeauna așa de îngăduitor. Inevitabil, se nasc sentimente de vină, rușine, frică de pedeapsa sau consecințele care urmează. Alina Tungend, autoarea acestei cărți, adresează tensiunea dintre teoria greșelilor (sunt constructive) și realitatea lor dură (sunt urmate de repercusiuni majoritar negative) pe diferite paliere ale vieții.
Dacă primul capitol încearcă o definire a ”greșelii” – ceea ce se dovedește la fel de greu ca definirea fericirii, capitolul doi se axează pe copii. Este explicat cum societatea abordează formarea lor de la o vârstă fragedă în spiritul civic de a le fi frică de și a evita greșelile și cum să fie crescuți fără a fi paralizați de acestea. Capitolele trei, patru și cinci tratează greșelile la locul de muncă, de la Wall Street, medicină și aviație – zone de risc înalt unde orice decizie minoră contează. Capitolele șase și șapte iau în considerație factorii socio-culturali, cum ar fi sexul (femei versus bărbați) și cultura (nord americană versus asiatică) în modul de a face față erorilor. Cartea este concluzionată de mult-temutul ”Îmi pare rău” – sau cum să îți ceri scuze.
Este o carte bine documentată, care prezintă studii, dar pe un limbaj uzual și presărate cu anectode și povești personale ori din istorie. Nu este o viziune de suprafață, ci un studiu intens asupra a ce ne face să ne fie atât de frică de greșeli, ajutându-ne să scăpăm de angoase și să minimalizăm impactul erorilor.
”…Trebuie să fim capabili – deși este foarte complicat – să gândim pe termen lung și mai puțin pe termen scurt, să nu vedem mereu eșecul ca pe o pierdere de timp, dar câteodată ca un risc care poate conduce la succes. Trebuie să ne uităm la eforturile și succesele noastre și ale altora și să nu lăsăm reputațiile – fie ele bune sau rele – să fie definite strict de acțiuni trecute. În sfârșit, trebuie să ne mobilizăm și să ne asumăm responsabilitatea când lucrurile nu ies bine, în loc să înșirăm platitudini sau să ignorăm problema cu totul…”